Oricând ne putem „întoarce”în inima cuiva , însă, când și in propria inimă? Cât de des ne privim în oglindă cu drag ? Seara ,cu capul pe pernă ne iertăm? Ne rugăm pentru alții? Sau ne plănuim să întristăm suflete ? Ne iertăm pe noi ?Pe alții? Cerem iertare divinității pentru ceea ce am făcut sau urmează să facem? Cerem iertare cu adevărat sau în adâncul inimii noastre nu regretăm nimic ? Întrebări care ne frământă si care nu se vor sfârși…dar mereu vom găsi răspunsurile in noi ! Alea pe care le negăm,alea pe care le evităm! Si totusi,totusi poate asa a vrut Dumnezeu ! Poate asa a vrut sa fim legați , să putem păstra in noi o” doză” de amărăciune,de suferință si de regret!Poate nu există cu adevărat un happy end …sau nu e pentru toți ,sau nu le putem avea pe toate în viață??
Sigur că putem trage o concluzie : viața se trăiește,se simte ,se iubește si se iartă! Se caută la nesfârșit….la nesfârșit ….pentru ca durerea nimeni nu o vrea dar o cunoaște!
Foi in culori 